Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 0 Voturi - 0 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Este necesară terapia cognitiv-comportamentală?
21-09-2012, 01:34 PM
Răspuns: #1
Este necesară terapia cognitiv-comportamentală?
De pe poziția unui părinte, fără alte competențe, am să încerc să dau răspuns acestei întrebări controversate.
Controversa apare din cauza opoziției unor medici care refuză să recomande acest tip de intervenție pacienților lor, cât și a raportului cost / beneficii, care nu poate fi întotdeauna bine determinat.
În opinia mea, terapia cognitiv-comportamentală este o intervenție educațională și nu una medicală, motiv pentru care nici nu trebuie să avem pretenția ca ea să fie recomandată de medicul neuro-psihiatru. Ca și în cazul unui copil sănătos, părinții sunt cei care decid nivelul de educație pe care o vor da copilului lor (nu întrebăm medicul de familie dacă e bine să ducem copilul la o grădiniță privată cu program de predare în limba germană sau la o grădiniță obișnuită). În urma unei intervenții terapeutice reușite, micuțul nostru tot afectat de TSA va rămâne, doar că va descoperi beneficiile comunicării, modul de interacțiune cu cei din jurul său și va dobândi cunoștințe pe care un copil afectat de autism nu le poate acumula fără ajutor. Este foarte adevărat că la Spitalul clinic de psihiatrie "Prof. Dr. Al. Obregia" din București, Șeful secției de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului, Prof. Dr. Iuliana Dobrescu a introdus "Terapia Comportamentală Aplicată pentru copiii cu Tulburare de spectru autist" între metodele de tratament, dar nu uitați că Suceava nu e București.
Cât privește raportul între ceea ce cheltuim noi părinții și beneficiile pe care le obțin copiii noștri în urma terapiei, lucrurile sunt mult mai nuanțate. Este decizia noastră cât vrem sau cât putem să sacrificăm pentru un rezultat care depinde de gradul de afectare intelectuală al copilului, de momentul la care s-a început intervenția, de numărul de ore zilnice alocate și nu în ultimul rând de profesionalismul terapeutului. Există voci care minimizează importanța terapiei, afirmând că, în timp se observă oricum o evoluție chiar și în absența terapiei. Poziția mea e categoric PRO TERAPIE. Munca intensă, desfașurată zilnic pe parcursul a mai multor ani nu are cum să nu lase urme în dezvoltarea copilului nostru, mai ales dacă este începută la o vîrstă potrivită. Din propria experiență vă pot pot spune că în urma celor trei ani de terapie efectuată cu băiețelul meu, comportamentul lui și modul în care comunică au fost mult îmbunătățite. În final chiar viața noastră, a părinților a devenit mult mai bună.
Închei, urându-vă succes și putere de muncă!
Vzitează website-ul acestui utilizator Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)